Misiune

misiuneViitorul Astăzi este o comunitate ce proclamă Evanghelia Veșnică ca ultima solie de har din partea lui Dumnezeu pentru Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, așa cum este descoperită în Biblie și Spiritul Profetic. Ce este Evanghelia Veșnică? Biblia spune:

„Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având evanghelia veşnică, pentru a predica celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor, Spunând cu voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i glorie, pentru că a venit ora judecăţii lui; şi închinaţi-vă celui care a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.” Apocalipsa 14:6-7.

Ca Adventiști de Ziua a Șaptea, noi asociem acest verset cu prima solie îngerească. Așadar, putem asocia evanghelia veșnică cu prima solie îngerească. Totuși, mai concret, ce este prima solie îngerească? Când s-a împlinit ea și ce a proclamat acel înger? Prima și cea de-a doua solie îngerească și-au găsit împlinirea în istoria millerită din perioada 1798-1844. (Pentru o descriere mai clară a istoriei Millerite și a modului în care Mâna Lui Dumnezeu i-a condus pe strămoșii noștri spirituali, accesați secțiunea „Prezentări Video” și urmăriți prezentările „Marile Mișcări de Reformă”.).

 

William Miller și Evanghelia Veșnică

William_MillerMai departe, să urmărim câteva citate despre Prima Solie Îngerească în legătură cu lucrarea lui William Miller:

„Dumnezeu Și-a trimis îngerul pentru a mișca inima unui fermier, care nu crezuse în Biblie, și pentru a-l conduce să cerceteze profețiile. Îngeri ai lui Dumnezeu l-au vizitat în mod repetat pe cel ales pentru a-i călăuzi mintea și pentru a deschide înțelegerii lui profeții care au fost întotdeauna acoperite de întuneric pentru poporul lui Dumnezeu. I-a fost dat începutul lanțului adevărului și a fost condus mai departe să caute verigă după verigă, până când a privit minunat și cu admirație asupra Cuvântului lui Dumnezeu. A văzut acolo un lanț perfect al adevărului. Acel Cuvânt pe care îl privise ca neinspirat i s-a deschis acum înaintea ochilor în frumusețea și slava lui. A văzut că un pasaj din Biblie îl explică pe altul, iar când un pasaj era închis pentru priceperea lui, el găsea în altă parte a Cuvântului ceea ce îi oferea explicația. A privit Cuvântul sacru al lui Dumnezeu cu bucurie și cu cel mai profund respect și teamă.
Urmărind firul prorociilor, el a văzut că locuitorii pământului trăiau în ajunul scenelor de încheiere ale istoriei acestui pământ și, totuși, nu știau aceasta. S-a uitat către biserici și a văzut că erau stricate; ele aleseseră să iubească lumea în locul lui Isus; căutau onoarea lumească, în locul aceleia care vine de sus; întindeau mâna după bogății lumești, în loc să-și strângă o comoară în ceruri. A putut vedea pretutindeni fățărnicie, întunecime și moarte. Duhul lui era mișcat înlăuntrul său. Dumnezeu l-a chemat să-și lase ferma, așa cum El l-a chemat și pe Elisei să-și lase boii și câmpul în care trudea, pentru a-l urma pe Ilie. Tremurând, William Miller a început să desfășoare înaintea oamenilor tainele Împărăției lui Dumnezeu, conducându-i pe ascultătorii lui pe firul profețiilor până la cea de-a doua venire a lui Hristos. El căpăta putere cu fiecare efort depus. Așa cum Ioan Botezătorul a vestit prima venire a lui Isus și a pregătit calea pentru venirea Sa, William Miller și cei care i s-au alăturat au vestit cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu.” Scrieri Timpurii, 229.

 

 „Îngeri ai lui Dumnezeu l-au însoțit pe William Miller în misiunea sa. El era ferm și netulburat, proclamând neînfricat solia ce îi fusese încredințată. O lume care zăcea în fărădelege și o biserică rece, lumească au fost de-ajuns pentru a-i pune la lucru toată energia și pentru a-l face să îndure de bunăvoie truda, lipsurile și suferința. Deși i se împotriveau așa-zișii creștini și lumea și era lovit de Satana și de îngerii lui, nu a încetat să predice mulțimilor Evanghelia veșnică, oriunde era invitat, făcând să răsune în depărtare și în apropiere strigătul: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui!Scrieri Timpurii, 232.

 

„Îngerul care se uneşte în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu slava lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobişnuită. Mişcarea adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; prima solie îngerească a fost dusă la toate staţiunile misionare din lume, iar în câteva ţări s-a arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo ţară de la Reforma secolului XVI; dar acestea urmează să fie depăşite de mişcarea cea puternică din timpul ultimei avertizări a îngerului al treilea.” Tragedia Veacurilor, 611.

 

Evanghelia Veșnică este Profeția

WiseSolomon-1„Şi după ce Ioan a fost pus în închisoare, Isus a venit în Galileea predicând evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu, Şi, spunând: Timpul este împlinit şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape: pocăiţi-vă şi credeţi evanghelia.” Marcu 1:14-15.

Nu numai că Biblia și Spiritul Profetic identifică lucrarea de proclamare a profețiilor legate de prima sau cea de-a doua venire a Domului Cristos cu Evanghelia Veșnică, însă Spiritul Profetic ne spune că prima prorocie este în același timp și evanghelia. Iată la ce ne referim:

„Solia proclamată de îngerul care zbura prin mijlocul cerului este Evanghelia veșnică, aceeași Evanghelie care a fost proclamată în Eden, când Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15).” Solii Alese, cartea 2, 106.

„Spiritul care L-a dus pe Hristos la moarte îi inspiră și pe cei răi să-i nimicească pe urmașii Lui. Toate acestea sunt prevestite în acea primă profeție: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei”. Și aceasta va continua până la încheierea timpului.” Tragedia Veacurilor, 507.

Prima predică a evangheliei s-a predicat în Eden, atunci când Dumnezeu a spus șarpelui, ‘Şi voi pune duşmănie între tine şi femeie şi între sămânţa ta şi sămânţa ei; el îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.’” Youth Instructor, 22 Februarie, 1900.

 

De ce „Veșnică”?

10fecioare_smallresAm văzut că Evanghelia Veșnică a fost proclamată atât de către William Miller și asociații săi în mișcarea adventă, dar și că aceasta a fost vestită în prima predică a evangheliei – Geneza 3:15. Mai mult, avem acum destule dovezi să credem că Evanghelia Veșnică reprezintă profeția. Însă de ce este „veșnică”? Foarte simplu: pentru că în fiecare generație Dumnezeu a trimis o solie profetică pentru a forma și a demonstra două categorii de închinători: Cain și Abel, cei care nu au intrat în arcă și familia lui Noe, prorocii lui Baal și prorocul lui Dumnezeu, Sinedriul și ucenicii, fariseul și vameșul, neghina și grâul, fecioarele neînțelepte și cele înțelepte, protestanții batjocoritori și mileriții credincioși, cei ce primesc semnul fiarei și cei ce primesc Sigiliul lui Dumnezeu astăzi. Observați că aceste două categorii de închinători au fost mereu prezente de-a lungul istoriei Mântuirii. Spiritul Profetic confirmă această idee:

„Cain și Abel reprezintă două clase de oameni, care vor exista întotdeauna în lume până la încheierea vremurilor.” Patriarhi și Profeți, 72.

„Fariseul și vameșul reprezintă două mari clase de oameni în care se împart cei care vin să se închine înaintea lui Dumnezeu. Primii doi reprezentanți ai acestor clase se află în primii doi copii ce au fost născuți în această lume.Parabolele Domnului Hristos, 152.

 „Pentru fiecare dintre clasele reprezentate prin Fariseu și vameș, găsim o lecție în istoria vieții apostolului Petru. În primii ani ai apostolatului său, Petru gândea despre sine că este puternic. Asemenea Fariseului, după propria sa judecată, el „nu era ca ceilalți oameni.” Când Domnul Hristos în ajunul trădării Sale înștiința pe ucenicii Săi: „în noaptea aceasta toți veți avea un prilej de poticnire în Mine”, Petru, plin de încredere în sine declară: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” Marcu 14, 27.29. Petru nu cunoștea atunci primejdia în care se găsea, încrederea în sine l-a amăgit. El gândea despre sine că este în stare să se împotrivească ispitei, dar când, numai după câteva ore, încercarea veni, el se lepădă de Domnul său blestemând și jurându-se.” Parabolele Domnului Hristos, 152.

„Ioan și Iuda îi reprezintă pe aceia care mărturisesc că sunt urmași ai lui Hristos. Acești doi ucenici au avut aceleași ocazii să studieze și să urmeze Modelul divin. Amândoi au fost în strânsă legătură cu Isus și au avut privilegiul să asculte învățătura Sa. Fiecare avea serioase defecte de caracter; și fiecare a avut acces la harul divin care transformă caracterul. Dar, în timp ce unul învăța în umilință de la Isus, celălalt s-a dovedit că nu era un împlinitor al Cuvântului, ci numai un auzitor al lui. Unul murea zilnic față de eu și, biruind păcatul, era sfințit prin adevăr; celălalt, împotrivindu-se puterii transformatore a harului și îngăduindu-și dorințe egoiste, a ajuns rob al lui Satana.” Faptele Apostolilor, 559.

 

O Solie Desparte Grâul de Neghină

wheat-field-27Mai sus am afirmat că Evanghelia Veșnică este o solie profetică ce formează două categorii de închinători în fiecare generație. Totuși, de ce o solie profetică poate să formeze două categorii de închinători? Pentru că așa ne spune Biblia și istoria sacră:

„Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până la separarea sufletului şi a duhului şi a încheieturilor şi a măduvei şi este cel ce discerne gândurile şi intenţiile inimii.” Evrei 4:12.

În Biblie, cuvântul lui Dumnezeu mai este reprezentat de mai multe simboluri: sabie, hrană, ploaie, lumină, candelă.

„Deschideţi urechea voi, cerurilor, şi voi vorbi; şi ascultă, pământule, cuvintele gurii mele. Doctrina mea să picure ca ploaia, vorbirea mea să cadă ca roua, ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă şi ca ploile peste iarbă” Deuteronom 32:1-2.

„Căutaţi pe DOMNUL cât mai poate fi găsit, chemaţi-l cât mai este aproape; Să îşi părăsească cel stricat calea şi omul nedrept gândurile lui, şi să se întoarcă la DOMNUL, iar el va avea milă de el; şi la Dumnezeul nostru, căci el îşi înmulţeşte iertarea. Fiindcă gândurile mele nu sunt gândurile tale, nici căile tale nu sunt căile mele, spune DOMNUL. Căci aşa cum cerurile sunt mai sus decât pământul, tot așa căile mele sunt mai înalte decât căile voastre şi gândurile mele decât gândurile voastre. Căci aşa cum coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se întoarce acolo, ci udă pământul şi îl face să încolţească şi să înmugurească, pentru a da sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, Tot așa va fi cuvântul meu care iese din gura mea, nu se va întoarce la mine gol, ci va împlini ceea ce îmi place şi va prospera în lucrul la care l-am trimis.” Isaia 55:6-11.

 

„Cuvântul tău este o lampă pentru picioarele mele şi o lumină pentru cărarea mea.” Psalmi 119:105.

 

„Atunci vom cunoaşte, dacă urmărim a cunoaşte pe DOMNUL; ieşirea lui este pregătită ca dimineaţa; şi el va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie şi timpurie pentru pământ.” Osea 6:3.

 

„Și te-a umilit şi a suferit să flămânzeşti, şi te-a hrănit cu mana pe care nu ai cunoscut-o şi nici părinţii tăi nu au cunoscut-o, ca să te facă să cunoşti că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci omul trăieşte cu fiecare cuvânt care iese din gura DOMNULUI.” Deuteronomul 8:3.

 

Cuvintele tale au fost găsite şi eu le-am mâncat; şi cuvântul tău a fost pentru mine veselia şi bucuria inimii mele, pentru că eu sunt chemat după numele tău, DOAMNE Dumnezeul oştirilor.” Ieremia 15:16.

 

„Mai mult, el mi-a spus: Fiu al omului, mănâncă ceea ce găseşti; mănâncă acest sul şi du-te să vorbeşti casei lui Israel. Astfel, mi-am deschis gura şi el m-a făcut să mănânc acel sul. Şi mi-a spus: Fiu al omului, fă pântecele tău să mănânce şi umple-ţi adâncurile cu acest sul pe care ţi-l dau. Atunci l-am mâncat; şi în gura mea a fost dulce ca mierea. Şi mi-a spus: Fiu al omului, du-te, mergi la casa lui Israel şi vorbeşte-le cuvintele mele. Pentru că nu eşti trimis la un popor cu o vorbire străină şi cu o limbă grea, ci la casa lui Israel; Nu la multe popoare, cu o vorbire străină şi cu o limbă grea, ale căror cuvinte nu le poţi înţelege. Într-adevăr, dacă te-aş fi trimis la ele ţi-ar fi dat ascultare. Dar casa lui Israel refuză să îţi dea ascultare, pentru că ei refuză să îmi dea ascultare, pentru că toată casa lui Israel este neruşinată şi cu inima împietrită.” Ezechiel 3:1-7.

 

„Şi vocea pe care am auzit-o din cer, a vorbit din nou cu mine şi a spus: Du-te, ia cărticica ce este deschisă în mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ. Şi m-am dus spre înger şi i-am spus: Dă-mi cărticica. Iar el mi-a spus: Ia-o şi mănânc-o; şi ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Şi am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi în gura mea a fost dulce ca mierea; şi imediat ce am mâncat-o pântecele mi s-a amărât. Şi el mi-a spus: Tu trebuie să profeţeşti din nou înaintea multor popoare şi naţiuni şi limbi şi împăraţi.Apocalipsa 10:8-11.

 

Înțelegerea adevărului, bucuria primirii mesajului, este simbolizată prin mâncarea cărțuliei. Adevărul cu privire la timpul venirii Domnului nostru a fost un mesaj prețios pentru sufletele noastre.” Gânduri despre Cartea Apocalipsa, 59.

 

„Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar” (Matei 3, 12). Acesta era un timp de curăţire. Cuvintele adevărului făceau ca neghina să fie despărţită de grâu. Pentru motivul că erau prea îngâmfaţi şi încrezuţi în propria dreptate pentru a primi mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viaţă de umilinţă, mulţi s-au îndepărtat de Isus. Mulţi fac şi astăzi la fel. Oamenii sunt şi astăzi încercaţi ca acei ucenici din sinagoga din Capernaum. Când adevărul pune stăpânire pe inimă, văd că viaţa nu le este în acord cu voia lui Dumnezeu. Văd nevoia unei totale schimbări, dar nu vor să primească o lucrare care cere lepădare de sine. Din cauza aceasta se mânie atunci când li se descoperă păcatele. Ei pleacă ofensaţi ca ucenicii care L-au părăsit pe Isus, spunând: „Vorbirea aceasta este prea de tot; cine poate s-o sufere?” Hristos Lumina Lumii, pg 392.

 

„Lui Ioan i-au fost descoperite scene de un interes profund și emoționant în experiența bisericii. A văzut poziția, primejdiile, conflictele și eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu. El raportează soliile de încheiere care vor coace secerișul pământului fie ca roade pentru grânarul ceresc, fie ca paie pentru focul nimicitor. Subiecte de o importanță colosală i-au fost descoperite, îndeosebi pentru biserica sfârșitului, ca aceia care se vor întoarce de la rătăcire la adevăr să fie instruiți cu privire la primejdiile și luptele ce le stau înainte. Nimeni nu trebuie să fie în întuneric față de ceea ce va veni peste pământ.” Tragedia Veacurilor, 341.

 

O Solie Pentru Fiecare Generație, Bazată pe Vechile Adevăruri

 

Emmaus-journeyÎn fiecare generație se poate vedea o nouă dezvoltare a adevărului, a soliei adresată de Dumnezeu oamenilor din acea generație. Toate adevărurile vechi sunt esențiale, iar adevărurile noi nu sunt independente față de cele vechi, ci sunt o continuare, o descifrare a lor. Numai când adevărurile cele vechi sunt înțelese, numai atunci le putem pricepe pe cele noi. Când Domnul Hristos a dorit să prezinte ucenicilor Săi adevărul cu privire la învierea Sa, El „a început de la Moise și de la toți proorocii, și le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El.” Luca 24, 27. Dar lumina care strălucește din proaspăta desfășurare a adevărului, este aceea care glorifică vechile adevăruri. Cel care respinge sau neglijează pe cele noi, în realitate nu cunoaște nici pe cele vechi. Pentru el, ele își pierd puterea lor vitală și devin numai o formă lipsită de viață.” Parabolele Domnului Cristos, 127.

 

„În parabola seminței de muștar este ilustrată nu numai creșterea împărăției Domnului Hristos, ci fiecare fază a dezvoltării ei, căci experiența înfățișată în parabolă se repetă. În fiecare generație, Dumnezeu a avut pentru Biserica Sa un adevăr special și o lucrare specială. Adevărul care este ascuns înțelepților și celor prevăzători ai lumii, este descoperit celor umili și asemenea copiilor. El cere sacrificiu de sine. El are bătălii de purtat și biruințe de câștigat. De aceea, la început, au fost puțini cei care i s-au alăturat. Iar aceștia au fost întâmpinați cu opoziție și dispreț de către mai marii acestei lumi și de către o Biserică ce s-a acomodat lumii.” Parabolele Domnului Hristos, 78.

 

„Scripturile se deschid continuu pentru poporul lui Dumnezeu. Întotdeauna a fost și va fi adevăr aplicabil în mod special pentru fiecare generație. Solia dată lui Noe era adevăr prezent pentru acel timp; și dacă oamenii ar fi acceptat solia, ar fi fost salvați de apele ce au înghițit totul la potop. Acum să presupunem că anumiți oameni ar spune „Noi avem tot adevărul pe care părinții noștri l-au avut; nu vrem mai mult,” și Dumnezeul cerului le-ar trimite o solie așa cum a făcut pentru Ninive. Care ar fi rezultatul? – La fel cum ar fi fost pentru Niniveni dacă nu s-ar fi pocăit. Sentința a fost pronunțată asupra lor, dar pocăința lor i-a salvat. Cât de recunoscători ar trebui să fim că avem un Dumnezeu care se va întoarce de la răul amenințat, când cei greșiți se întorc cu adevărată căință a sufletului.” Review and Herald, 29 Iunie, 1886.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *